bucuria

“Bucuria înseamnă a fi găsit în sfârşit un Obiect universal şi solid la care să raportăm fericirile fragmentare, a căror posedare succesivă şi trecătoare irită inima fără a o satisface”…:) e na…nu asa filozofic…eu as spune ca bucuria, cacat, faza asta imi aminteste de tineretile mele cand completam oracole si ma enervau intrebarile de genu’ “Ce este sarutul?” – bucuria este o chestie, care pe o scara de valori crescatoare ar fi asezata inaintea fericirii…si fara impicatii, cel putin nu in sensul crescator…ca din fericire rezulta bucurie (invers nu putem stabili o regula)…de fapt nici fericirea nu are o definitie de dictionar (nici disperarea:)) ). Ma rog, o diferenta pe care eu o vad intre fericire si bucurie este aceea raportata la timp – bucuria este o stare de moment, fericirea e pe termen mediu spre lung – e incorect (ipotetic) spus – azi sunt fericit

Acum ca am trecut de stadiul introductiv…sa vedem…ce ne bucura??? Asta este o intrebare dubioasa, care capata alta si alta rezonanta…odata cu varsta  si se divide in mai multe…bucurii materiale spirituale…whatever. Cand esti bebe, te bucuri ca ai primit suzeta, mai tarziu…nimeni nu stie ce te mai bucura, ca sa nu mai zic cuvantul magic – multumeste.

Ideal ar fi sa ne bucuram de chestii spirituale, nu de “fiare, carpe….absolut nimic” dupa cum zicea cineva de dimineata, dar… nasolul e ca nu traim intr-o lume ideala…deci facem un fusion…eu ma bucur de o iesire cu prietenii la WH, dar si de o rochie noua (pana mea sunt fata – nu are cum….)

Pana una alta…hai sa ne bucuram unii de altii ))))

miraj?!

…din seria…Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar….

Veneam azi de la munca …eram in vesnicele mijloace de transport si…NU am avut o revelatie (pt. ca asta va gandeati ca o sa scriu)…din contra…nici concluzie nu am avut, cel putin nu una pozitiva. Cred ca incercarea era prea grea (cu toate ca ‘greu’ e un cuvant care incerc sa il scot din vocabular), duceam o teribila lupta incercand sa fiu OBIECTIVA; ma straduiam sa separ realitatea (efectiv realitatea) de realitatea pe care o vad eu (aia interpretata gresit, aia din mult in spatele cuvintelor, AIA)…de fapt de irealitate, de ‘miraj’, de eronata interpretare…nu am reusit intr-un final…INSA am tras niste ‘invataturi’…autodidacta de mine:D

-mereu am idolatrizat lucrurile pe care nu le-am avut cand (cum, cat, unde) am vrut eu!!! Aproape fara exeptie, dupa ce le-am dobandit (intr-un fel sau altul…) am ajuns la concluzia ca sunt mai mult sau mai putin nimicuri…de unde rasare intrebarea: sa se fi transformat ele in nimicuri…nu cred…cred ca de fapt au fost un soi de ‘nimicuri’ inca de la inceput…asta e related cu realitatea si realitatea din capul meu…

-si…ca sa nu fie doar una…pot spune…foarte generalizat, mult mai generalizat decat as fi vrut sa zic… ca oamani vad in oameni…si sunt oameni care cred ca vad totul in alti oameni, dar apreciez ca astea e o ‘realitate fictiva’…cred ca asa au impresia…de fapt nu cred ca vad nici a 11-a parte

-si trei…urasc lucrurile specifice omenirii…God, atat de specifice, urasc: idea ’sa ma supar eu ca sa nu te superi tu’, idea ‘nu-l suna!’, idea indiferentei, fitele, hainele, anumit gen de masini, animale mari care omoara animale mici, anumit gen de oameni, anumit gen de oameni care apreciaza pe acest anumit gen de oameni…si cu toate ca suna mai mult decat penibil din gura mea…oamenii pe kre nu ii multumeste nimic…

and then I go and spoil it all by saying something stupid…

“Disperarea este starea în care anxietatea şi neliniştea sînt imanente existenţei. Nimeni nu e torturat în disperare de probleme, ci de convulsiunile şi arderile în propria lui existenţă. Că nu se rezolvă nimic în această lume, este regretabil. ” Emil Cioran – Pe culmile disperarii

…cred ca am inceput un pic prea filozofic pe langa cum urmeaza sa continui…nu am gasit o definitie de dictionar…ca sa o numesc asa, tocmai de aceea inclin sa cred ca disperarea este ceva pe cat de subiectiv, pe atat de abstract… deci, fiecare ii da definitia…in opinia mea disperarea este acea stare de neliniste spirituala:P care determina oamenii (in special persoanele de  sex feminin) sa rosteaca cu voce tare si respiratie adanca, ritmica, apasata, rapida, sonora (…whatever…cred ca infloresc) minunatele cuvinte:

Ea: Il sun!

Ele: Nu-l suna!

Ea: Il sun!!!

Ele: Nu il suna!!!

Ea: Ba nu, gata, il sun!

Ele:…nu!!!!!!!!

In zadar…il suna:)))))))))). Cu mentiunea ca uneori schimbul de replici poate fi ceva mai lung (aici chiar am fost obiectiva……….) si mai poate include fraze de genu’ “esti prosta, nu-l suna!”, “daca ii pasa te suna el’..si patetica (adaptata putin) ”cine nu ma suna, nu ma merita!”

Extraordinarul este ca fiecare EA, dupa ce depaseste momentul critic (care poate dura mai mult sau mai putin…in cazul meu…neplacandu-mi situatiile gri…se clarifica treaba imediat, de cele mai multe ori devenind…neagra) il uita complet; cand se naste o alta EA revine brusc la o schimbare de 180 de grade…’nu-l suna!!!’…la dracu de nebuna nehotarata!!!! Concluzia ar fi ca diperarea mananca cugetul…sau capacitatea de a cugeta:P

 Ar mai fi un paradox…cu toate ca are in spate 100 de exemple clare (din tot atea situatii) in care nu a rezolvat nimic prin “il sun!!!”, EA continua sa faca la fel…ducand situatia la culoarea..”negru ca abanosu’” zicea o poveste:)

Ce sa zic…cred ca situatia e la fel la toti (toate), dar la unii(unele) mai cu moderatie (nu dau nume), pe cand altii(altele) … imi omoare zappu’…Eu, ))))) eu cred ca m-am ridicat deasupra acestei conditii… 

 

do(n’t) ride the white horse

Femeile se impart in 4 mari categorii!!!!

Prima categorie – femeile proaste si urate. Marea majoritate a acestora sunt femei aproape fara idealuri…asta asa in doua cuvinte, intrucat aceasta categorie nu necesita mai multe explicatii.

A doua categorie – femeile proaste si frumoase. Acesta e genul de tarfa intalnita pe la Bamboo, mereu fericita, care considera ca stie totul tocmai din cauza faptului ca nu stie nmk. Tocmai din pricina “creierului neted” are un sistem de valori (dc nu cumva e prea pretentioasa expresia) limitat si pentru ea profunzimea insemna o pereche de cizme de la Prada.

A treia categorie este reprezentata de femeile urate, dar inteligente. Eeee, aici treaba se schimba putin…spre deosebire de a doua categorie (k prima chiar nu prea conteaza), aceste femei pot fi asemuite cu Eva dupa ce a gustat din fructul oprit…si-a dat seama ca e dezbracata, fapt ce i-a provocat o frustrare. Asa e si cu femeile din a treia categorie, fiind inteligente si profunde, realizeza cat sunt de urate, fapt ce le produce o frustrare intr-atat de mare incat neaga total (din gelozie si invidie) existenta celei de-a patra categorii – femeile frumoase si inteligente…nu!!!, chiar nu e un antagonism….”frumoase si destepte” chiar exista

Daca pana acum am cunoscut multe persoane din primele doua categorii, de la o vreme incoace am inceput sa cunosc din ce in ce mai multe din a treia categorie…astfel ca imi permit sa dau si un sfat (k doar e blogu’ meu)…de fapt doua…unu-nu mai fiti anti-sociale intrucat o sa pareti si mai urate:D si doi-recunoasteti existenta celei de-a patra categorii!

Aceasta scriere este un “pamflet” (care ar necesita trimis multor persoane) si trebuie tratata ca atare….

just one of those days

dimineata…cel mai urat e dimineata…dimineata cand toate durerile se simt de o mie de ori mai puternic…dimineata cand percepi acel feeling apasator, dimineata cand ai fi vrut doar sa…nu fie dimineata (inca), dimineata…momentul crancen in care devii constient de banalul “nu e doar un vis”, e chiar adevarat ce mi se intampla (mi s-a intamplat)…

 dupa constientizare sau “momentul deschiderii ochilor”…cum il numesc eu, urmeaza cautarea factorilor care sa reuseasca sa te mobilizeze sau mai bine zis cautarea unor “contraargumente” care sa puna intr-o ipostaza mai luminoasa intunecatul eveniment (intunecatele evenimente) desfasurate cu o zi/seara in urma…ceva de genu’ tot rau-i spre bine sau…nu-i dracu’atat de negru…cine stie…poate este!!!!

un alt moment nasol este acela cand din dorinta de a-ti putea incepe ziua fara acea neliniste in suflet, fara acea apasare/vina, incerci (de fiecare data la fel, nesarind nicio etapa…God…poate ca ar trebui sa mai schimbam desfasurarea evenimentelor!!!!!) sa repari tampeniile comise, dar, dar…dar dupa aceasta tentativa realizezi de fapt ca “ai comis-o din nou” (asta intr-un caz rau)…intr-un caz bun…constati doar ca nu ai rezolvat nmk:D…Evident…a se remarca aici doza de egoism, incerci sa repari situatia ca sa iti fie tie bine…pt. ca te simti u vinovata, pt. ca nu esti u okss, nu pt. ca ai prezenta oarecare parere de rau pt. persoana/persoanele implicate…ce cinic!!!!