“Bucuria înseamnă a fi găsit în sfârşit un Obiect universal şi solid la care să raportăm fericirile fragmentare, a căror posedare succesivă şi trecătoare irită inima fără a o satisface”…:) e na…nu asa filozofic…eu as spune ca bucuria, cacat, faza asta imi aminteste de tineretile mele cand completam oracole si ma enervau intrebarile de genu’ “Ce este sarutul?” – bucuria este o chestie, care pe o scara de valori crescatoare ar fi asezata inaintea fericirii…si fara impicatii, cel putin nu in sensul crescator…ca din fericire rezulta bucurie (invers nu putem stabili o regula)…de fapt nici fericirea nu are o definitie de dictionar (nici disperarea:)) ). Ma rog, o diferenta pe care eu o vad intre fericire si bucurie este aceea raportata la timp – bucuria este o stare de moment, fericirea e pe termen mediu spre lung – e incorect (ipotetic) spus – azi sunt fericit 
Acum ca am trecut de stadiul introductiv…sa vedem…ce ne bucura??? Asta este o intrebare dubioasa, care capata alta si alta rezonanta…odata cu varsta si se divide in mai multe…bucurii materiale spirituale…whatever. Cand esti bebe, te bucuri ca ai primit suzeta, mai tarziu…nimeni nu stie ce te mai bucura, ca sa nu mai zic cuvantul magic – multumeste.
Ideal ar fi sa ne bucuram de chestii spirituale, nu de “fiare, carpe….absolut nimic” dupa cum zicea cineva de dimineata, dar… nasolul e ca nu traim intr-o lume ideala…deci facem un fusion…eu ma bucur de o iesire cu prietenii la WH, dar si de o rochie noua (pana mea sunt fata – nu are cum….) 
Pana una alta…hai sa ne bucuram unii de altii 
))))
