“Disperarea este starea în care anxietatea şi neliniştea sînt imanente existenţei. Nimeni nu e torturat în disperare de probleme, ci de convulsiunile şi arderile în propria lui existenţă. Că nu se rezolvă nimic în această lume, este regretabil. ” Emil Cioran – Pe culmile disperarii
…cred ca am inceput un pic prea filozofic pe langa cum urmeaza sa continui…nu am gasit o definitie de dictionar…ca sa o numesc asa, tocmai de aceea inclin sa cred ca disperarea este ceva pe cat de subiectiv, pe atat de abstract… deci, fiecare ii da definitia…in opinia mea disperarea este acea stare de neliniste spirituala:P care determina oamenii (in special persoanele de 
sex feminin) sa rosteaca cu voce tare si respiratie adanca, ritmica, apasata, rapida, sonora (…whatever…cred ca infloresc) minunatele cuvinte:
Ea: Il sun!
Ele: Nu-l suna!
Ea: Il sun!!!
Ele: Nu il suna!!!
Ea: Ba nu, gata, il sun!
Ele:…nu!!!!!!!!
In zadar…il suna:)))))))))). Cu mentiunea ca uneori schimbul de replici poate fi ceva mai lung (aici chiar am fost obiectiva……….) si mai poate include fraze de genu’ “esti prosta, nu-l suna!”, “daca ii pasa te suna el’..si patetica (adaptata putin) ”cine nu ma suna, nu ma merita!”
Extraordinarul este ca fiecare EA, dupa ce depaseste momentul critic (care poate dura mai mult sau mai putin…in cazul meu…neplacandu-mi situatiile gri…se clarifica treaba imediat, de cele mai multe ori devenind…neagra) il uita complet; cand se naste o alta EA revine brusc la o schimbare de 180 de grade…’nu-l suna!!!’…la dracu de nebuna nehotarata!!!! Concluzia ar fi ca diperarea mananca cugetul…sau capacitatea de a cugeta:P
Ar mai fi un paradox…cu toate ca are in spate 100 de exemple clare (din tot atea situatii) in care nu a rezolvat nimic prin “il sun!!!”, EA continua sa faca la fel…ducand situatia la culoarea..”negru ca abanosu’” zicea o poveste:)
Ce sa zic…cred ca situatia e la fel la toti (toate), dar la unii(unele) mai cu moderatie (nu dau nume), pe cand altii(altele) … imi omoare zappu’…Eu, ))))) eu cred ca m-am ridicat deasupra acestei conditii…
36 raspunsuri Până acum ↓
Ion :P // aprilie 15, 2008 la 3:51 pm |
cred ca pui atatea paranteze ca sa nu ti se observe disperarea din suflet
Alin // aprilie 15, 2008 la 4:43 pm |
Dar ce se intampla cu alea care obisnuiesc sa dea bipuri? Cred k sunt foarte exasperate in faze de astea….
adellla // aprilie 15, 2008 la 4:47 pm |
cred…dar totusi nu disperate…dc ar fi disperate, ar suna..chiar si cu ultimii centi
jolie // aprilie 15, 2008 la 4:52 pm |
‘move on’ rullz.
adellla // aprilie 15, 2008 la 4:54 pm |
Iulia, noi nu suntem asa…dintr-o bucata…
jolie // aprilie 15, 2008 la 6:15 pm |
keep practice.
Adellla // aprilie 15, 2008 la 6:16 pm |
de-o viata Iulia!
jolie // aprilie 15, 2008 la 6:17 pm |
esti la inceput de drum…vor veni si mai multe.
Adellla // aprilie 15, 2008 la 6:18 pm |
ia zi..pe drumul pe care mergi tu acuma…eu ma intorc deja….inteleapto!:P
jolie // aprilie 15, 2008 la 6:25 pm |
fiecare are drumul sau…depinde cum il strabati.
Adellla // aprilie 15, 2008 la 6:25 pm |
pe mai multe carari:P
Agnes // aprilie 15, 2008 la 6:28 pm |
Mentionez disperarea in toate sensurile ei…si sunt destule…te conduce in viata spre o cale total gresita…nu iti ofera nici o garantie…sti doar k esti disperat si k ai face orice…dar ORAE MERITA???….
adellla // aprilie 15, 2008 la 6:31 pm |
dar oare disperarea te face pe moment sa iti dai seama de toate astea…nu …in acel moment fraze de genu’ “nu te ajuta lanimic sa fii disperata”…trec pe langa tine..sau mai popular…iti intra pe o ureche si iti ies pe cealalta…
Inger Sedat // aprilie 16, 2008 la 6:37 am |
eu zic ca poti mai mult decat atat
disperarea este pt fete “fara personalitate”…and you my dear, nu faci parte din aceasta categorie
adellla // aprilie 16, 2008 la 6:39 am |
ms pt. compliment…cum spuneam…m-am ridicat deasupra conditiei…dar mi se parea un topic misto sa scriu despre…apropo…astept un comment si de la soarecele tau:D
Inger Sedat // aprilie 16, 2008 la 7:29 am |
Hanu // aprilie 16, 2008 la 4:01 pm |
Delicios dialogul, aspra tema! Nu te lua asa de tare in serios. Subiectul ramane insa ‘trendy’; “Pe culmile disperarii” isi datoreaza interesul mai mult acestui fapt si a unui titlu ales parca la un brain-storming de marketing. Prea putin nihilismului lui Cioran si mai putin anilor de tinerete de la Rasinari ai acestuia .
Disperarea e un sentiment grav… adeasea tragic. E doar opusul nobilei virtuti a sperantei nu? Departe de dilema pubertina “il sun/nu-l sun”.
In fine, cred ca s-ar putea delimita pe text cu marker-ul: pana aici e sincer, de-aici e reclama, aici iar e sincer…
adellla // aprilie 16, 2008 la 5:24 pm |
Hanule, ai putea tu sa faci aceasta delimitare si sa bagi si mana in foc pt. ea?…anyway superba expresia “nobila virtute a sperantei”
jolie // aprilie 17, 2008 la 6:23 am |
prea multa gandire dauneaza sanatatii mintale.
adellla // aprilie 17, 2008 la 6:25 am |
nu fata, dezvolta creierul, neuronii…sau tie nu ti-am spus povestea cu sobolanii?:D
jolie // aprilie 17, 2008 la 6:30 am |
live rats alone, fetitzo.
adellla // aprilie 17, 2008 la 6:41 am |
fetițo….ca doar …noi vorbim românește, nu romaneshte
)
jolie // aprilie 17, 2008 la 6:54 am |
focus on ideas.
adellla // aprilie 17, 2008 la 7:01 am |
cum te scoti tu mereu:))
jolie // aprilie 17, 2008 la 7:07 am |
practice.
Inger Sedat // aprilie 17, 2008 la 10:12 am |
@Hanu: subiectul este pe cat de “trendy” pe atat de infantil, dar este un subiect care “prinde”. Cat despre sinceritate vs “reclama”, nu o sa citesti niciodata pe un blog un post 100 % sincer. Cu filosofia stai foarte bine, vad…de asemenea vorbesti si foarte “plastic”, dar ma intreb daca stii sa vezi dincolo de forma?
adellla // aprilie 17, 2008 la 10:39 am |
eeee…iubitu’ meu…sa te vad!:D
Hanu // aprilie 17, 2008 la 11:22 am |
E simplu, nu stiu. Sunt ‘arhitect’ si vad doar forma!
Iar despre blog: poate fi un exercitiu de sinceritate (stii camera din desene animate… unde merge Tom sau Jerry doar o secunda, sa urle, ca sa nu fie auzit dupa lovitura de baros) sau poate fi un mijloc de reclama personala. Mai poate fi si instrument de educatie sau persuasiune la adresa celor din jur.
In fine…
jolie // aprilie 17, 2008 la 12:27 pm |
forma fara fond sau fond fara forma?
Hanu // aprilie 17, 2008 la 6:22 pm |
FORMA! de ce vrei sa complici?
jolie // aprilie 17, 2008 la 6:42 pm |
e prea superficial.
unuzero // aprilie 17, 2008 la 10:50 pm |
prezent!
disperarea face bine. este un sentiment la fel de curat precum si frica. trebuie doar sa o accepti… sau sa o infrunti. fiecare alege varianta pe care o are la indemana.
in cazul : “the call thing” – este alegerea ta. sincer, nu mi se pare o varianta buna ca “ceilalti” sa aleaga pentru tine (sau sa-ti dea sfatul “acela”). si nu cred ca se mai numeste disperare, ci mai degraba nehotarare, iar subiectul acesta intra intr-o alta categorie…pe care cred ca il vom discuta intr-un alt post
blogul iti da libertatea de a alege sa te “prezinti” celorlalti asa cum ai vrea sa fii “privit”.
este o scena privata pe care se “monteaza” piesa dorita.
sa se ridice cortina…
Hanu // aprilie 18, 2008 la 8:16 am |
Oare nu gandesti tu superficial aici?
jolie // aprilie 18, 2008 la 8:50 am |
chiar deloc.
adellla // aprilie 18, 2008 la 9:39 am |
soarece…ziceam ca disperarea iti afecteaza capacitatea de a cugeta…deci…cred ca e “de ajutor” in acesta moment, cineva care inca cugeta langa tine…si incercand sa fie impartial spune “la dracu, nu suna!”…ca tu nu il asculti….e regratabil!
jolie // aprilie 18, 2008 la 10:04 am |
@soarec: teama de frica naste in interior o frica si mai mare…ca orice lucru negativ.